Despre Droguri şi Fumat

DROGURILE
"Khamr este ceea ce influenteazã mintea" sunt vorbele luminoase pe care le-a rostit Omar bin al- Khattab de la amvonul Profetului - Allah sã-l binecuvânteze
şi sã-l miluiascã! - , pentru a delimita cu ele conceptul de "khamr", astfel încât sã nu se ridice alte întrebãri şi sã se evite îndoielile celor care au bãnuieli. Tot ceea ce pune stãpânire pe minte şi-i schimbã natura ei distinctã, împiedicând-o de la dreapta judecatã, este "khamr" oprit, pe care atât Allah cât şi Trimisul Sãu l-au interzis pânã în Ziua de Apoi. În aceastã categorie intrã şi substantele cunoscute sub numele de droguri în care sunt incluse haşişul, cocaina, opiul şi altele, care influenteazã negativ asupra judecãtii drepte a celui care le consumã, asupra lucrurilor şi întâmplãrilor, astfel încât ea ajunge sã socoteascã a fi departe ceea ce este aproape, a fi aproape ceea ce este departe, fãcând-o sã uite de realitate, sã-şi închipuie ceea ce nu existã în realitate, sã pluteascã în lumea viselor şi
închipuirilor, cãci la aceasta aspirã cei care iau droguri, voind sã uite de ei, de
religia lor, de lumea lor, sã pluteascã în lumea închipuirilor. Aceasta pe lângã moleşala pe care o provoacã în trup, amortirea nervilor, subminarea sãnãtãtii, cãderea psihicã, distrugerea vointei, slãbirea sentimentului datoriei, toate acestea transformându-i pe cei care iau aceste otrãvuri în membri alterati ai societãtii.
La aceasta se mai adaugã risipirea banilor şi ruinarea caselor, datoritã
sumelor uriaşe cheltuite pentru obtinerea substantelor respective.
FUMATUL
Existã o normã generalã în Legea islamicã divinã (Şari'a) în conformitate cu care musulmanului nu-i este îngãduit sã consume nici o mâncare sau bãuturã care i-ar putea provoca moartea lent sau instantaneu - cum ar fi otrava sau ceva asemãnãtor - sau care i-ar putea provoca vãtãmãri, nici sã mãnânce sau sã bea o anumitã mâncare sau bãuturã care ştie cã poate sã-l îmbolnãveascã, nici musulmanul nu este stãpânul lui însuşi, ci este proprietatea religiei şi comunitãtii
sale, iar viata sa, sãnãtatea sa şi averea sa sunt cu toate binefaceri ale lui Allah,
de care nu-i este îngãduit sã dispunã dupã bunul sãu plac. Allah Preaslãvitul a
grãit:
"Şi nu vã ucideti voi înşivã! Allah este Îndurãtor cu voi!" (An-Nisa': 29).
Şi tot El a grãit:
"Şi nu vã aruncati cu propriile voastre mâini [pradã] pieirii!"
(Al-Baqara: 195).
Iar Trimisul - Allah sã-l binecuvânteze şi sã-l miluiascã! - a zis: "Nici rãu,
nici vãtãmare nu sunt îngãduite!"
În conformitate cu acest principiu, conchidem şi noi: Consumarea tutunului, de vreme ce s-a dovedit cã este dãunãtor celui care-l fumeazã, este haram, îndeosebi atunci când acest lucru este stabilit de un medic specialist în legãturã cu o anumitã persoanã. Şi chiar dacã nu s-ar confirma daunele sale pentru sãnãtate, el înseamnã irosire de bani pentru ceea ce nu este folositor nici în Viata de Apoi, nici în viata lumeascã. Iar Profetul - Allah sã-l binecuvânteze Şi
sã-l miluiascã! - a oprit de la irosirea banilor.1 Iar aceastã interdictie este cu atât mai valabilã dacã este vorba de cineva care are nevoie de bani pentru întretinerea sa şi a familiei sale.