femeia musulmana

Femeia credincioasă este prevăzătoare


Una dintre cele mai de seamă trăsături ale femeii musulmane este adânca ei credinţă în Allah Preaînaltul şi convingerea neprefăcută că tot ceea ce se întâmplă în acest univers, orice soartă care cade asupra omenirii, se întâmplă numai cu Voia şi Porunca lui Allah. Orice lucru care i se întâmplă unei persoane nu ar fi putut fi evitat şi tot ce nu se întâmplă nu ar fi putut fi făcut să se întâmple.O persoană nu are altă alegere în această viaţă decât săb urmeze cale cea dreaptă şi să facă fapte bune – acte de slăvire şi alte fapte – prin orice mijloc poate, punându-şi întreaga încredere în Allah, supunându-se Voinţei Lui şi având convingerea că, în orice moment, are nevoie de ajutorul şi de sprijinul Său.Povestea lui Hajar (soţia profetului Ibrahim) oferă femeii musulmane cel mai minunat exemplu de credinţă adâncă şi încredere totală în Allah. Profetul Ibrahim (Avraam) – Pacea fie asupra sa! – a lăsat-o la Ka’aba, în Mecca, mai sus de fântâna Zamzam, într-o vreme în care în acel loc nu se găseau nici oameni, nici apă. Hajar nu avea pe nimeni alături în afară de pruncul ei, Ismail. Şi ea l-a întrebat pe Ibrahim, liniştită, fără urmă de panică: „Allah ţi-a poruncit să faci aşa, o, Ibrahim?” Profetul Ibrahim – Pacea fie asupra sa! – a răspuns: „Da.” Răspunsul pe care l-a dat reflectă acceptarea şi optimismul ei: „Atunci El nu ne va părăsi.” (relatat de Bukhari în Kitaab al-Anbiya1) A fost o situaţie foarte grea: un bărbat şi-a părăsit atât soţia, cât şi fiul nou-născut într-un loc neroditor, unde nu existau nici plante, nici apă şi nici oameni, şi s-a întors în îndepărtatul ţinut al Palestinei. El nu i-a lăsat nimic în afară de o traistă de curmale şi un burduf plin cu apă. Dacă nu ar fi fost adânca ei credinţă şi încredere pe care o avea în Allah, care i-au umplutinima, Hajar nu ar fi putut face faţă unei astfel de situaţii grele; s-ar fi prăbuşit numaidecât şi nu ar mai fi devenit femeia al căreinume este amintit mereu, zi şi noapte, de cei care înfăptuiesc pelerinajul cel mare (Hajj) şi cel mic (Umra) în Casa lui Allah, de fiecare dată când beau apa curată a Zamzam-ului şi aleargă între colineleSafa şi Marua, aşa cum a făcut Hajar în aceaistovitoare zi. Această credinţă adâncă a avut un efect uimitor asupra vieţilor musulmanilor, bărbaţi şi femei: le-a trezit conştiinţa şi le-a reamintit că Allah este martor la fiecare lucru, cunoaşte fiecare taină şi este alături de fiecare persoană, indiferent cinear fi aceasta. Nimic nu redă mai clar o idee despre aceaconştiinţă şi teamă de Allah decât povestea tinerei musulmane, relatată în „Sifat as-Safua” şi „Uafiiat al-A’iaan”, poveste citată de IbnAl-Jauzi în „Ahkaam an-Nisaa’”: „’Abdullah ibn Zaid ibn Aslam a relatat de la tatăl său, de la bunicul său, care a zis: «Îl însoţeam pe ’Umar ibn Al-Khattab – Pacea fie asupra sa! – în timp cepatrula prin Medina, pe timp de noapte, şi el s-a simţit obosit şi s-asprijinit de un perete. Era miezul nopţii şi (noi am auzit când) ofemeie i-a zis fiicei ei: «Fata mea, ridică-te şi amestecă laptele acela cu nişte apă.» Fata a zis: «O, mamă, n-ai auzit astăzi ordinul califului?» Mama a zis: «Ce să aud?» Fata a răspuns: «A poruncit cuiva să anunţe cu voce tare că laptele nutrebuie amestecat cu apă.» Mama a zis: «Ridică-te şi amestecălaptele cu apă; te afli într-un loc în care ’Umar nu te poate vedea.»Fata i-a zis mamei ei: «Nu pot să îi dau ascultare în public şi sănu-i dau ascultare în particular.» ’Umar a auzit acestea şimi-a spus: «O, Aslam, du-te în acel loc şi vezi cine e acea fată, cu cine a vorbit ea şi vezi dacă are soţ.» Aşa că m-am dus în acel loc şi am văzut că era nemăritată; cealaltă femeie era mama ei şi nici una dintre ele nu avea soţ. M-am întors la ’Umarşi i-am spus ce aflasem. Şi-a chemat fiii la un loc şi le-a zis:«Are vreunul dintre voi nevoie de-o soţie, ca să pot aranja căsătoriapentru voi? Dacă aş avea dorinţa de-a măcăsători,
aş fi primul care ar lua-o în căsătorie pe aceastătânără.» ’Abdullah a
zis: «Eu am soţie.» ’Abdur-Rahman a zis:«Am soţie.» ’Asim a zis: «Eu nu
am soţie, aşa că permite-mi să o iau eu de nevastă.» Atunci ’Umar a
aranjat ca ea să se căsătorească cu ’Asim. Ea i-a dăruit lui o fiică şi
aceasta a crescut şi a devenit mama lui ’Umar ibn ’Abdul-’Aziz.»”Acesta
este adâncul înţeles al ştiinţei pe care islamul a implantat-o în inima
acestei tinere femei. Ea a fost credincioasă şi dreaptă în toate faptele
ei, atât în public, cât şi în particular, deoarece a crezut că Allah
este tot timpul cu ea şi că El vede şi aude totul. Aceasta este
adevărata credinţă şi acestea sunt urmările acestei credinţe care a
înălţat-o până la nivelul desăvârşirii (ihsaan). Una dintre
răsplăţile imediate cu care a onorat-o Allah a fost această căsătorie
binecuvântată, unul dintre descendenţi ei fiind cel de-al cincilea calif
drept-călăuzit, ’Umar ibn ’Abdul-’Aziz.Credinţa adevăratei musulmane
este curată şi clară, neîntinată de nici o pată de ignoranţă, de nici o
iluzie sau superstiţie. Această credinţă se bazează pe credinţa în
Allah, Unicul, Preaînaltul, Veşnicul, Cel care poate face orice lucru,
Cel care controlează întregul univers şi Cel la care toate lucrurile trebuie să se întoarcă:
﴾ Spune: “În mâna cui se află stăpânirea
tuturor lucrurilor şi cine apără şi de cine nu există apărare, dacă ştiţi?"
/ Vor zice ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “Şi cum se face că
sunteţi voi fermecaţi?” ﴿
[Coran 23:88,89]

﴾ Spune: „Allah vă dă viaţă, apoi vă dă
moarte, apoi vă va
aduna pe voi în Ziua Învierii! Nu este îndoială întru
aceasta, însă
cei mai mulţi oameni nu ştiu.” ﴿
[Coran 45:26]
﴾ „...Oare credeţi că v-am creat pe voi
fără rost şi că nu vă
veţi întoarce la Noi?” ﴿
[Coran 23:115]
﴾ „Binecuvântat fie Acela care are în
mâna Lui împărăţia
şi este cu putere peste toate, / Acela care a făcut
moartea şi
viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care
dintre voi este mai bun întru faptă. Şi El este Puternic [şi]
Iertător.
[Al-’Aziz, Al-Ghafur].” ﴿
[Coran 67:1,2]
În acea Zi, omul va fi tras la răspundere pentru faptele sale. Dacă
acestea sunt bune, bine va fi pentru el, iar dacă sunt rele, rău va
fi pentru el. Nu va avea loc nici cea mai mică nedreptate: ﴾ „În Ziua aceea, fiecare suflet va fi răsplătit,
după cum îşi va fi agonisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea.
Allah este grabnic la socotire.” ﴿
[Coran 40:17]
Balanţa (în
care vor fi cântărite faptele omului) va măsura
fiecare lucru
cu cea mai mică precizie, fie în favoarea persoanei
respective,
fie împotriva acesteia.﴾ „Cel care a făcut un bine cât un grăunte
de colb, îl va
vedea, / După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte
de
colb, îl va vedea.” ﴿
[Coran 99:7,8]
Nimic nu poate
fi ascuns în acea Zi de Domnul Gloriei, nici
măcar un lucru
la fel de nesemnificativ cât un bob de muştar:
﴾ „În Ziua Învierii, Noi vom pune balanţa
dreaptă şi nici un
suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin. Şi de ar fi
ceva, chiar şi
numai cât greutatea unui bob de muştar, Noi îl vom
aduce. Şi
Noi suntem îndeajuns ca socotitori." ﴿
[Coran 21:47]



Fără
îndoialăcă, atunci când cântăreşte înţelesul acestor versete, musulmana
adevărată se va gândi la acea Zi hotărâtoare şi se va întoarce la
Domnul ei (Allah) cu supunere, căinţă şi mulţumire, căutând să facă atât
de multe fapte bune pe cât poate, ca pregătire pentru Ziua de Apoi.