Semnele Zilei de Apoi

Cu adevărat, toată Slava se cuvine lui Allah şi noi îl slăvim pe Allah, căutăm sprijin la Allah, cerem iertarea Lui, căutăm adăpost la Allah de răutăţile sufletului nostru şi de răutăţile faptelor noastre necugetate. Cel pe care Allah îl călăuzeşte este călăuzit pe calea cea dreaptă, însă cel pe care Allah îl rătăceşte nu va mai putea fi niciodată adus pe calea cea dreaptă. Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi mărturisesc că Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – este slujitorul şi Trimisul Său. Fie ca Allah să-l binecuvânteze şi să trimită pacea asupra lui, asupra neamului său, a companionilor săi şi asupra celor care-l urmează întru dreptate până în Ziua Judecăţii.

﴾ O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! ﴿ [Coran 3]
﴾ O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]! ﴿ [Coran 4]
﴾ O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi spuneţi vorbe adevărate, ~ Pentru ca El să vă îndrepte faptele voastre şi să vă ierte greşelile voastre! Acela care este cu supunere faţă de Allah şi faţă de Trimisul Său va dobândi mare izbândă. ﴿ [Coran 33-71]

Apoi: „Cel mai nobil grai este întrupat în Cartea Sfântă a lui Allah şi cea mai bună călăuzire este cea dăruită de Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! Răstălmăcirea acestora reprezintă cea mai necugetată faptă şi fiecare răstălmăcire este o greşeală şi fiecare greşeală conduce spre Focul Iadului.” Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus:

﴾ A zis el: „O, neam al meu! Vedeţi voi dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă? Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc. ﴿ [Coran 11]

﴾ A zis: Doamne, deschide-mi mie pieptul ~ Şi uşurează-mi mie lucrul [ce trebuie să-l împlinesc] ~ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele, ~ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele! ﴿ [Coran 20-28]

Cu adevărat, Allah Cel Glorios şi Preaînalt l-a trimis pe profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – cu Adevăratul Mesaj, vestindu-ne şi prevenindu-ne despre Ceasul de pe Urmă. Ne-a avertizat că trebuie să ne căim pentru faptele rele comise în această viaţă. Această comunitate musulmană este una finală şi Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – este Încheietorul Trimişilor. Allah a ales să ne prevină prin anumite semne precise despre Ceas, semne ce au fost dezvăluite de Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – cu scopul de a-şi încheia această „încercare” (viaţa pământească) şi de a începe o viaţă nouă şi eternă (Viaţa de Apoi). În această viaţă binele şi răul se împresoară, iar la Judecata de Apoi binele şi răul vor fi separaţi. Aşadar, ei vorînainta împreună pentru a-şi primi judecata, fiind judecaţi prin prisma fiecărui lucru pe care l-au gândit, zis sau făcut în această viaţă „de încercare” (viaţa pământească), chiar dacă ei l-ar fi
putut ascunde sau răstălmăci în această viaţă. Socoteala va fi făcută pentru fiecare în parte şi fiecare faptă va fi luată în calcul, fie chiar şi cât un „grăunte de colb”, cea mai mică părticică pe care un om şi-o poate imagina. Aşadar, cea mai mică formă a binelui şi a răului va fi luată în calcul şi acest lucru va fi făcut făţiş şi cu convingere.
Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus:
﴾ Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea, ~ După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb, îl va vedea. ﴿ [Coran, 99-8]
Credinţa în Lumea de Apoi este unul dintre principiile de bază ale Islamului. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – ne-a prevenit despre semnele Ceasului din Urmă, dintre care unele au apărut deja pentru a fi siguri că această viaţă „de încercare” va fi înlocuită cu una reală în Viaţa de Apoi. Porunca lui Allah se izbeşte de neputinţa celor mai slabi supuşi ai Săi şi Allah doreşte numai ca robii Săi să-şi supună dorinţa lor egoistă Dorinţei Divine. Aşadar, prin Mila Divină, ni se permite să facem doar ceea ce ne stă în putinţă, chiar dacă nivelul nostru nu se ridică la standardul cel mai înalt. Ţelul nostru însă trebuie să fie acela de a atinge cel mai înalt standard şi Îndurarea lui Allah va veni în ajutorul nostru. Trebuie însă să facem acest lucru în această viaţă pământească, de îndată ce Cuvântul lui Allah pătrunde în mintea şi cugetarea noastră. Nu trebuie să amânăm nici o secundă, căci Ziua Judecăţii poate veni în orice clipă, pe neaşteptate, chiar înainte să ne dăm seama unde ne aflăm. Multe suspine şi regrete ne vor asalta. În primul rând, vom fi conştienţi de defectele noastre, dându-ne seama că am fost nepăsători când trebuia să ne pese şi că ne-am bătut joc când trebuia să învăţăm şi să înţelegem.
Însă atunci va fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva. În al doilea rând, am putea fi tentaţi să spunem: “Dacă aş fi primit un avertisment sau ﴾ ...dacă Allah m-ar fi călăuzit. ﴿ Acest lucru însă ar fi fals, căci în Revelaţia lui Allah atât avertismentul, cât şi călăuzirea sunt exprimate în modul cel mai clar. Aceasta e puterea ﴾ ... înainte să zică un suflet: „Vai mie, pentru că nu am luat seama [la îndatoririle mele] faţă de Allah, fiindcă eu am fost printre batjocoritori!”. ﴿ Ar fi putut spune şi aşa, însă nu ar fi văzut că neacceptarea e în mod clar anticipată de chemarea la căinţă şi de avertismentul despre Ziua de Apoi. În al treilea rând, când vom sta faţă în faţă cu pedeapsa propriilor noastre fapte, am putea spune:
Răspunsul explică faptul că toate aceste rugăminţi au fost prevăzute, iar refuzul lor intenţionat îşi merită şi înfruntă consecinţele. Păcatele cele mai mari, precum cele ce stau sub semnul diavolului, erau semeţia şi mândria. Allah Cel Glorios şi Atotputernic a zis:

﴾ Înainte să zică un suflet: „Vai mie, pentru că nu am luat seama [la îndatoririle mele] faţă de Allah, fiindcă eu am fost printre batjocoritori!” ~ Sau să zică: „Dacă Allah m-ar fi călăuzit, aş fi printre cei evlavioşi!” ~ Sau să zică, atunci când va vedea chinul: „O, dacă ar fi pentru mine întoarcere, astfel încât să fiu eu printre făcătorii de bine!” ~ „Dar semnele Mele au venit la tine şi tu le-ai socotit mincinoase şi te-ai semeţit şi ai fost tu printre cei necredincioşi!” ﴿ [Coran 39-59]

Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!– i-a avertizat adeseori pe oameni despre chinurile Iadului şi de aceea ochii săi s-au înroşit (n.t. de mânie) când a ţinut cuvântarea. A vorbit tare pentru a întipări în minţile oamenilor vorbele sale. S-a mâniat din ce în ce mai tare privind fărădelegile poporului său şi ticăloşiile celor care nu erau musulmani şi se aflau în preajma sa. Era ca şi cum ar fi dat un avertisment împotriva duşmanului, spunând astfel: „Duşmanul vă va ataca dimineaţa şi de asemenea şi seara”. Jabir bin Abdullah a zis: „Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a spus: «Ceasul de pe Urmă şi eu am fost trimişi precum acestea două.» şi îşi unea degetul arătător cu cel mijlociu. (relatat de Muslim, Nisai şi Ibn Majah) Nu este nici un merit în credinţă dacă accepţi şi crezi în lucrurile care deja s-au întâmplat. Credinţa înseamnă să crezi în lucruri pe care nu le poţi vedea cu ochiul liber, dar le înţelegi prin cugetarea ta. Dacă întreaga ta fiinţă conştientizează acest lucru, se va vedea prin înfăptuirea faptelor bune, mărturie clară a credinţei tale. Cel care nu crede aşteaptă să se întâmple lucruri care nu se vor întâmpla şi este uimit de lucrurile reale care chiar se întâmplă; cel cu credinţă dreaptă aşteptă roadele buneicredinţe şi speranţele sale nu sunt în zadar. În aceste două cazuri aşteptarea este diferită. Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus :

﴾ Oare aşteaptă ei altceva decât să vină îngerii la ei sau să vină Domnul tău sau să le vină unele semne de la Domnul tău? În ziua când vor veni unele semne de la Domnul tău, nu-i va mai fi de folos nici unui suflet credinţa sa dacă el nu a crezut mai înainte sau dacă nu a dobândit nimic bun prin credinţa sa! Spune: „Aşteptaţi” Şi Noi aşteptăm! ﴿ [Coran 6]

Judecata este momentul în care toate lucrurile vor fi separate în conformitate cu valorile lor adevărate, intrinseci şi eterne. Nu se va da socoteală doar pentru faptele săvârşite, ci şi pentru cauzele ce au stat la baza înfăptuirii acestora, căci va fi„ziua în care omul îşi va aduce aminte de cele pentru care a trudit”. În această viaţă pământească, omul poate nu-şi mai aminteşte faptele sale rele, însă în acele condiţii, nu doar îşi va aminti de ele, ci va vedea Focul Iadului, vizibil nu doar pentru el, căci va fi pentru ca toţi să vadă. Aceasta se va adăuga umilirii păcătosului. Pedeapsa îndelungată va fi pentru cei care s-au răzvrătit cu încăpăţânare şi stăruinţă împotriva lui Allah, întrecând toate limitele şi persistând în vanităţile şi josniciile ce caracterizează viaţa lor neînsemnată. Pedeapsa nu-i va atinge pe cei care s-au căit şi au fost iertaţi, nici pe cei vinovaţi, prin slăbiciunea umană, de păcate neînsemnate, ale căror fapte vor cântări în balanţă alături de faptele lor bune. Aceste două categorii sunt total opuse. Răzvrătiţii împotriva Legii lui Allah, care preferă o viaţă josnică, vor sălăşlui în Focul Iadului, în timp ce aceia care cu umilinţă s-au temut de pedeapsa datorată păcatelor, au crezut în avertismentele Domnului lor şi şi-au ţinut în frâu dorinţele josnice vor sălăşlui în Grădinile Paradisului. Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus:

﴾ Ziua în care omul îşi va aduce aminte de cele pentru care a trudit ~ Şi se va arăta Iadul pentru cel care vede ... ~ În ce-l priveşte pe cel care s-a întrecut ~ Şi a pus mai presus viaţa din această lume ~ Iadul va fi sălaşul lui!... ~ Iar în ce-l priveşte pe cel care se va teme de Ziua când se va înfăţişa Domnului său şi şi-a oprit sufletul de la pofte, ~ Raiul îi va fi sălaş!... ﴿ [Coran 79-41]

Am împărţit semnele Ceasului din Urmă în două categorii:
1. Semnele minore ale Zilei Judecăţii
2. Semnele majore sau generale ale Zilei Judecăţii
Această împărţire a semnelor se bazează pe versetele din Coran şi pe relatările (Hadis) autentice din Sunna. Am analizat multe prevestiri referitoare la Ceas, însă am omis în mod voit explicarea unora în această carte, deoarece, din cauza lipsei de autenticitate a relatărilor, nu le-am putut cita. Am decis să ne referim doar la relatările autentice ca dovadă de bază. Din când în când, am încercat să explicăm fiecare prevestire şi semn, indiferent dacă s-a petrecut ori a apărut deja sau se va petrece
ori va apărea în curând. De fapt, această carte este o disertaţie şi un studiu ştiinţific, compilat dintr-un număr mare de referinţe şi publicaţii periodice, atât contemporane, cât şi ediţii vechi. Nu
spunem că aceasta este o carte perfectă, căci numai Allah Preaputernicul şi Preaînaltul este Perfect. Cu toate acestea, am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să oferim explicaţii complete cu referire la Coran şi la Sunna. Sfârşitul acestei vieţi nu înseamnă finalul tuturor lucrurilor. Trebuie să ne rugăm Domnului Vieţii pământeşti şi Vieţii de Apoi, slăvind cele mai alese Nume şi Atribute ale Sale. El ne va
auzi, ne va ierta, ne va călăuzi şi ne va uşura Drumul. Fie ca Allah să răsplătească numai cu bunătate această operă binecuvântată.