ARABİİ İNAİNTE DE MOHAMMED (s.a.v.)

Subiect: ARABİİ İNAİNTE DE MOHAMMED (s.a.v.) Dum Oct 03, 2010 8:38 am

ARABİİ İNAİNTE DE MOHAMMED (s.a.v.)

İntre Africa şi Asia, apartinind geografic inca la Asia, este situta peninsula Arabia, care dupa formatıunea terıtorıala, flora, fauna şi clima ei formeazao aşa zisa punte intre cele doua continente susamintite. Teritoriul acestei peninsule este de rei ori mai maredecit Romaniaşi Ausria la un loc şi totusi are numai citeva milioane de locuitori, fiindca pamintul este foare putin roditor. İnauntrul peninsulei este o tara din cele mai putin cunoscute de pe faa paminului.
Fiind despartit de Siria şi babilonia prin pustiu, acest pamint nu era prea expus mişcarilor popoarelor din antichitate, numai Arabia Sudica statea in contact mai viu cu lumea. Aici se afla İemen, Arabia şi Saba, cea vestia prin mituri, şi de aici s-a intemeeat imparatia abessynica carunta in vechime, şi cind au ajuns Sassanizii la culmea puterii lor, cucerira Arabia Sudica. Totuşi şi in nordul Arabiei principatele cele mai mici erau sub satpinirea imparatilor bizantini şi sub cea a Chorsoenilor perşi. İnauntrul tarii, insa de la Negj şi pina la Marea Roşie traiau semitiile arabice, cea mai mare pare Beduinii (locuitorii pustiului), traiau ca nomazi in corturi, şi paşteau vitele din paşune in paşune dupa cum era anotimpul. O mica parte dintre ei sau stabilit in oraşe şi faceau negot cu caravanele pina la Siria, İemen şi limanul Persic. O oarecare intocmire politica sau conştiinta nationala nu se formase intre ei.
İntre beduini se dadeau lupte veşnice, care erau limitate numai prin unele legi severe, nescrise: razbunarea de singe sau pacea in decursul unor luni sfinte. Pe linga cea mai mare simplitate patriarhla a datinilor şi virtutilor, precum e ospitalitaea darnica, cavalerismul şi vitejia, mai staruiau la acest popor şi hotia, cruzimea singeroasa, betia şi hazardul.
Femeea ocupa la ei o treapta de tot inferioara şi divortul se intımpla cıt aı bate dın palme. Fii erau intimpinati cu binecuvintare, iar fiicele ca blestem, adesea acestea se ingropau de vii la naştere. De altfel, simtul familial şi conştiinta de semintie erau foarte dezvoltate. Daca un individ era ocarit intr-un fel el neaparat era apara de ceilalti din familia lui.
İntre arte er acele mai dezvoltate poeziile de preamarire a voinicilor şi a cailor. Poeziile ante mohammedene sunt cele mai frumoase din literatura araba. Arta scrisului a aparut in Arabia, cu putin timp inainte de Mohammed (s.a.v.), din Siria; dar nu era erenul necesar pentru indeletnicire ştiintifica.
Deşi arabii erau izolati din toate partile, totuşi ei nu erau autohtoni, cel putin dupa traditia lor proprie, ci erau cuceritori veniti din nord. Dupa limba lor faceau parte din marea familie de popoare semitice, iar cele mai nobile semintii ale lor, mai cu seama cele care au emigrat ulterior, pretindeau ca-şi trag originea de ia İsmael, fiul nelegiuit al lui Avraam. Cultul lor originar era Sabeismul chaldeik – adorarea stelelor, care insa pe timpul lui Mohammed (s.a.v.)
Degradase ş ise risipise cu totul. Pe linga Allah,zeul cel mai inalt, care juca un rol secundar, avea fiecare semintie şi zeul sau propriu. İngerii se considerau şi se adorau drept fiicele lui Allah, ş ipe linga ei mai venea inca o treapta de fiinte supranaturale: duhurile – Gjinn sau Geni (in araba), care erau demoni buni sau rai, de buna seama personificari ale puterilor naturii.
Pe linga aceasta mai credea Arabi inca in fermecatoare şi fermecatori, dar cu privire la lumea de apoi, la viata de dupa moarte, la e ise pastrau mai putine urme. Pe timpul lui Muhammed (s.a.v.), in privinta religioasa domnea un indeferentism foarte mare şi de idea de Dumnezeu, cea inainte mult mai curata, se reduse la superstitii şi la fetişism, inca un conemporat al lui Mohammed (s.a.v.) spunea: ‘’ Unde vedeau ei o piatra, se inchinau la dinsa, iar cada lipsea, mulgeau o camila petse o movila de nisip ş ise inchinau la aceasta’’. Unul din cele mai insemnate obiceiuri ale adorarii ii constituiau la ei pietrele sfinte, intocmai ca şi cele mai multe popoare semitice, o considerare deosebita o constituia meteorul cel negru de la Kaba, templul cel patrat din Mekka in Hagjas. Acest meteor parea sa fi fost adus lui Avraam de ingerii din rai, cind a rezidit el Kaba, pe care o zidise mai intii Adam, dupa un prototip ceresc. Metteorul insaşi se credea ca a fost alb la inceput. İn fiecare an se organizau pelerinaje mari la Kaba, al carei pamint era declarat sfint, atit pentru oameni, cit şi pentru animale. İn Kaba insasi, cultul celorlalte zeitati arabice era cenraliza ca intr-un ‘pantheon’, deoarece chipurile tuturor zeitatilor semintiilor arabice erau aşezae dupa numarul zilelor anului, linga chipurile lui Avraam şi israel. Pe cind kaba data din cele mai vechi timpuri, oraşul Mekka sau Beka data din timpuri mult mai noi. İn secolul aş cincilea al erei creşine Kusai, un stramoş al lui Mohammed (s.a.v.), in aliana cu Koreişitii, un ram al semintiei beduinice Kinana, rapi Kaba de la pazitorii ei de pe atunci şi indupleca pe Koreişiti sa se stabileasca in valea mekana cea fierbinte de arşita soarelui şi neroditoare. Pazirea Kaabei, precum şi privilegiul de a ingriji peregrinii cu provizii şi apa, ramase in familia lui Kusaicu drept de moştenire, din care familia isi ciştigara cea mai mare glorie, doua case, şi anume casa Abd Şem, de la care deriva califii omaiiadici, şi casa Haşim care pe timpul lui Mohammed (s.a.v.), ajunse la mare saracie in urma darniciei marinimoase.

İntroducerea din cartea ‘’CORANUL ‘’ traducerea din Araba : dr. Silvesru Octavian İSOPESCUL

» BESMELE İNAİNTE DE MASA
» Sfatul unei mame pentru fiica sa inainte de casatorie