SURSELE DREPTULUI CANONIC MUSULMAN

Elille-i fler’iyye înseamnå sursele care au fost aduse în sprijinul puterii religiei şi a legilor ei. Sunt în numår de patru:
1. Cartea (Kitap): Coranul cel Sfânt;
2. Traditia (Sunnet): sunt vorbele fli faptele sfinte ale Profetului (s.a.v.) fli lucrurile acceptate de el;
3. Consensul comunitåtii (Ijma-i Ummet): unitatea adeptilor lui Muhammed (s.a.v.) în legåturå cu rezolvarea
unei probleme;
4. Analogie (Kîias-î Fukaha): verdictul dat de învåtati asupra unor chestiuni care nu sunt clarificate în Kitab, Sunnet, pe baza rationamentului analogic, luând ca model pe cele care sunt consemnate.
Ictihad: sârguintå, strådanie, motivatie, independentå.
Înseamnå depunerea de eforturi pentru a demonstra un lucru, bazându-te pe lege.
Mujtehid: exeget, mare învåtat, care poate interpreta prin analogie orice principiu al legii canonice din capitolele şi versetele din Coran. Pentru a fi mujtehid trebuie ca, pe lângå competentå în toate ştiintele Islamului, så mai beneficiezi şi de ştiinta “ledunni”, care ti-o då doar Allah Cel Mare.

Cåile cunoaşterii sunt în numår de trei:
1. Cunoaştere nemijlocitå (Havass-î selime): våzul, auzul, gustul, pipåitul şi mirosul reprezintå cele cinci simturi ale omului;
2. Informatii veridice (Haber-i sadîk): informatii corecte; sunt de douå feluri:
a. Informatii oferite de profeti;
b. Informatii oferite de o comunitate care nu s-a solidarizat în minciunå.
3. Ratiunea (Akîl)
Sursa : İMİHAL