İntroducere in İSLAM pentru incepatori

RELIGIA NOASTRÅ
ISLAMUL

Religie (Din); norme şi rânduieli divine care îi cålåuzesc pe cei cu ratiune, prin vointa lor, spre fericire, sånåtate si împlinire în viata lumeascå de pe påmânt si în Lumea deApoi.
Allah Preamaritul (Allahu Teâlâ hazretleri), începând cu Adem, primul om fli primul profet, le-a fåcut cunoscut oamenilor profetii si religiile lor, si în esentå, aceste religii sunt forme ale Islamului. Pentru cå mai târziu aceste religii divine s-au degradat şi şi-au pierdut originea, Allah CelDrept, prin mijlocirea Profetului nostru, ne-a facut cunoscutå religia islamicå de acum, cea din urmå, dar cea mai adevaratå şi cea mai desåvarşitå dintre religii. Cel care crede în religia islamicå este numit musulman. Noi, slavå lui Allah, suntem musulmani!


Credinta (iman) înseamnå a accepta şi a aproba toate prescriptiile revelate şi relevate Profetului nostru, Muhammed (Sallallâhu aleyhi ve sellem-s.a.v) de catre Allah Preaînaltul şi transmise de El oamenilor. Credinta constå în totalitatea acestor comunicari. Dar, pentru ca omul, atât în viatå, cât şi dupa moarte, så fie respectat ca un musulman trebuie så facå mårturia de credintå prin viu grai şi så accepte cu inima.
PRINCIPIILE CREDINTEI sunt în numår de şase. Cele 6 principii sunt explicate în “AMENTU” de mai jos, atât în limbaarabå, cât şi în traducere.
آمَنْتُ بِاللهِ وَ مَلاَئِكَتِهِ وَ كُتُبِهِ وَ رُسُلِهِ وَالْيَوْمِ الآخِرِ وَبِالْقَدَرِ خَيْرِهِ وَ شَرِّهِ مِنَ اللهُ تَعَالَى وَالْبَعْثُ بَعْدَ الْمَوْتِ حَقّ ٌ اَشْهَدُ اَنْ لآ اِلَهَ اِلاَ للهُ وَ اَشْهَدُ اَنَّ مُحَمَّداً عَبْدُهُ وَ رَسُولُهُ
Amentu billahi ve melaiketihi ve kutubihi ve rusulihi ve’l yevmi’l-ahiri ve bi’l-kaderi hairihi ve flerrihi mine’llahi teala ve’lba’su ba’de’lmeuti hakkun eflhedu en la ilahe illallah ve eflhedu enne Muhammeden abduhu ve rasuluh.

Sensul este: Eu cred în Allahu Teâlâ, în Ingerii Lui, în Cårtile Lui, în Profetii Lui, în Ziua de Apoi, în Destin, cred cå Binele şi Råul au fost create de Allah Preamaritul. Este adevårat cå dupå moarte existå înviere. Eu mårturisesc cå în afarå de Allah Preamaritul nu existå altå divinitate. Incå o datå mårturisesc cå Muhammed (s.a.v.) este robul şi Profetul Lui.


1. Så crezi în Allah Preamåritul;
2. Så crezi în Ingerii Lui;
3. Så crezi în Cartile Lui;
4. Så crezi în profetii Lui
5. Så crezi în Ziua de Apoi
6. Så crezi în Destin, så crezi cå Binele şi Råul au fost create de Allah Preaînaltul, så crezi cå dupå moarte existå într-adevår înviere.
Cine nu recunoaflte unul din cele flase principii ale Credintei (Iman) înseamnå cå le neagå pe toate. De exemplu cine recunoaşte cinci principii, dar nu crede în Ziua de Apoi, nu poate fi musulman.


Primul principiu dintre cele flase principii ale Credintei este så crezi în Allah Preainaltul. Adicå, Allah existå! Persoana Lui detine toate însuşirile perfecte (adicå este ståpân pe tot ce este frumos, fårå exceptie), este curat şi departe de orice imperfectiune.
Insuşirile (calitåtile) Lui Allah Preainaltul se împart îndouå:
1. Sîfât-î zâtiyye 2. Sîfat-î subutiyye
Insuşiri existentale (sîfât-î zâtiyye)
Personalitatea Lui Allah Preamåritul se caracterizeazå prin flase însufliri:
1. Existenta (vugiud): Allah existå;
2. Vechime (kîdem): nu are trecut, este etern;
3. Sfârşit (bekâ): nu are sfârşit, este veşnic;
4. Unicitate (Vahdâniyet): este Unic prin personalitate şi însuşiri, altul ca El nu existå.;
5. Muhâlefetun lilhavâdis: nu are asemånare cu nimeni;
6. Kîiam binefsihi: în existenäa Lui nu are nevoie de nimic.

Insuşiri spirituale (sîfât-î subutiyye)
Allah are opt însuşiri spirituale:
1. Viata (hayat): este viu-Allah Preamåritul este viu şi dåtåtor de viatå;
2. Ştiinta, cunoaşterea (ilim): ştie, cunoaşte-Allah Preamåritul ştie tot, pânå şi cele mai ascunse intentii ale inimii;
3. Auz (semi): aude-Allah Preamåritul aude totul;
4. Våz (basar): vede-Allah Preamåritul, în noaptea cea mai întunecoaså, vede cum umblå furnica neagrå pe o piatrå neagrå şi-i aude mersul;
5. Vointa (irâdet): ştie så cearå-adicå este atât de hotårât, încât porunceşte şi înfåptuieşte totul dupå vointa Sa;
6. Putere (kudret): are putere nemåsuratå-Allah Preamaritul este ståpân peste toate;
7. Vorbire (kelam): vorbeşte fårå så aibå nevoie de sunete sau glas;
8. Creatie (tekvîn): creeazå din nimic, înfåptuieşte, întrupeazå.


Principiul al doilea al Credintei este credinta în îngeri. Ingerii sunt entitåti create din luminå divinå, imateriale, fårå påcate, sub formå de suflete, care pot lua forma şi aspectul dorit. Ingerii nu au parte bårbåteascå sau femeiascå. Ei nu se revoltå la poruncile lui Allah Preamâritul. Ei nu obosesc, nu se plictisesc şi îndeplinesc fårå flovåialå poruncile. Nu simt nevoia så månânce sau så bea. Unii dintre ei au îndatoriri în cer, altii pe påmânt, iar altii în al Noualea Cer. Numai Allah Preamåritul ştie numårul lor. Patru dintre ei sunt mai marii îngerilor, sunt profetii lor.

1. Gebrail (Gabriel) a.s: este mijlocitorul care aduce
Caräile lui Allah Cel Drept profetilor, adicå este arhanghelul poruncilor lui Allah;
2. Michiail (Mihail) a.s.: este înfîtuitorul unor evenimente ca de ex.: vânt, precipitatii, aduce cereale, plante;
3. Isrãfil (Vestitorul) a.s.: are îndatorirea så sune din
trompetå ca så vesteascå sosirea Zilei Sfârşitului Lumii şi Ziua Invierii Oamenilor;
4. Azrail (Ingerul Moräii) a.s.: este însårcinat så ia sufletele muribunzilor.

Pentru fiecare om sunt desemnati 384 de îngeri. Dintre aceştia Kirâmen Kâtibin fli Hafaza sunt îngerii care au datoria så noteze tot ceea ce fac oamenii.


Al treilea principiu al Credintei este credinta în Cårti. Pentru a-şi face cunoscute hotårârile, poruncile, interdictiile şi întelepciunea cåtre supuşii Såi, din timp în timp, Allah Cel Drept şi-a pogorât Cårtile asupra profetilor Såi. Toate aceste Cårti se numesc Cårti Divine. Numårul Cårtilor şi al paginilor care au fost trimise profetilor prin mijlocirea lui Gabriel (Gebrail) este de 104.

10 pagini cåtre Profetul Adem (Adam) (a.s.);
50 pagini cåtre Profetul fiit (a.s.);
30 pagini cåtre Profetul Idris (a.s.);
10 pagini cåtre Profetul Ibrahim (Avraam) (a.s.)
Acestea însumeazå 100 de pagini.
İLE
1- Tevrat (Tora), pentru Profetul Musa (Moise) (a.s.)
2- Zebur (Psalmii), pentru Profetul Davud (David) (a.s.)
3- Ingil (Biblia), pentru Profetul Isa (Isus) (a.s.)
4- Kur’an (Coranul), pentru Profetul Muhammed (s.a.v.)

Odatå cu sosirea Coranului a fost anulatå valabilitatea celor trei Cårti de dinainte. Coranul cel Sfânt este alcåtuit din 114 capitole (sure) şi 6666 versete (ayet). Versetele sunt încadrate între douå pauze (puncte). Nici måcar o literå din Coran nu a fost schimbatå. Toate exemplarele Coranului din
toatå lumea sunt identice. Sub ocrotirea lui Allah, Coranul cel Sfânt nu se va schimba pânå la sfârflitul lumii.

CREDINTA IN PROFETI

Al patrulea principiu al Credintei este så crezi în Profeti. Profetii sunt aleşii lui Allah Cel Drept, trimişi pentru a le transmite robilor såi legile, poruncile, lucrurile interzise, mesajele Sale. Profetii sunt împuterniciti så facå în afla fel, încat så-i fereascå pe oameni de abateri, precum credinta în dualitatea lui Allah şi în idoli, iar oamenii, atât pe påmânt, cât şi în Lumea de Apoi så atingå fericirea. Deoarece mintea omeneascå nu este suficientå pentru a gåsi drumul izbåvirii, Allah Preaînaltul a trimis profetii pentru fericirea veşnicå a robilor såi. Profetii sunt împuterniciti din partea lui Allah cu
darul de a face miracole. Cu voia lui Allah, unele lucruri extraordinare, adicå nemaivåzute şi greu de crezut cå ar exista, au putut fi înfåptuite cu uşurintå de profeti.
Primul om şi primul profet este Adem (Adam) (a.s.). Astfel cå la originea omului, care la crearea sa capatå o existentå superioarå, nu se aflå maimuta, afla cum sustin unii ce gândesc greşit, ci chiar omul. În realitate, aceastå greşealå a celor care spun “la originea omului se aflå maimuta”, a fost ştearså de la rådåcinå prin dezvoltarea ştiintei. Trebuie så ştim fårå îndoialå cå la originea omului nu se aflå maimuta, ci omul, care se trage din Adem fli Havva (Adam fli Eva), cei mai curati, veniti direct din Rai.


Cinci sunt însuşirile profetilor-indispensabile şi necesare de ştiut:
1. Corectitudine, adevâr (Sîdk): profetii sunt drepti, cinstiti. Ei nu spun niciodatå minciuni;
2. Incredere (Emanet): profeäii sunt devotaäi, fideli, în orice chestiune poti så ai încredere în ei;
3. Comunicare (Teblig): comunicå fara temere şi fårå lipsuri poruncile interdictiile lui Allah Preamaritul;
4. Generozitate (Fetanet): sunt foarte generoşi şi inteligenti;
5. Inocentå, cinste (Ismet): sunt inocenti, sunt departe de a påcåtui.

Profetul nostru Muhammed (s.a.v.), fatå de ceilalti profeti mai are încå cinci însuşiri:
1. Este superior tuturor profeäilor;
2. A fost trimis tuturor oamenilor fli spiritelor;
3. Este ultima verigå (Hatemu’l-Enbiya) a lantului de profeti, adicå este ultimul profet. Dupå el nu va mai veni nici un alt profet;
4. A fost trimis pentru ocrotirea lumii întregi;
5. Legea aduså de el va fi valabilå pânå la sfârşitul lumii.


Dupå unele surse, de la Adem (Adam) (a.s.) şi pânå la Profetul nostru, au venit 124 de mii de profeti, iar dupå alte surse, 224 de mii de profeti. Dintre aceştia numai 28 sunt mentionati în Coranul cel Sfânt. Numele sfinte ale profetilor care sunt trecute în Coran şi trebuie neapårat ştiute sunt:
1) Adem (Adam) 10) Yakub (lacob) 19) Ilias (Ilie)
2) Idris (Idris) 11) Yusuf (Iosif) 20) Elyesa (Eliseu)
3) Nuh (Noe) 12) Eyyüb (Iov) 21) Zülkifl (Zulkifil)
4) Hud (Hud) 13) fiuayb (fiu’ayb) 22) Zekeriyya (Zaharia)
5) Salih (Salih) 14) Musa (Moise) 23) Yahya (Ioan)
6) Ibrahim (Avraam) 15) Harun (Aaron) 24) Isa (Isus)
7) Lut (Lot) 16) Davud (David) 25) Uzeyr (Uzair)*
8) Ismail (Ismail) 17) Suleyman (Solomon) 26) Lokman (Luqman)*
9) Ishak (‹saac) 18) Yunus (Iona) 27) Zulkarneyn*
28) Hazret-i Muhammed (aleyhimusselam)

*Despre aceştia trei unii spun cå sunt persoane iubite ale lui ALLAH
(evliya) şi nu profeti.

Stråmoşii Profetului nostru (Ejdad-î Alisi)
Începând de la el şi pânå la Adnan din neamul lui Ismail, genealogia paternå a Profetului nostru este:
Hz. Muhammed, Abdullah, Abdulmuttalib, Haflim, Abdimenaf, Kusayy, Kilab, Murre, Kaab, Luey, Gaalib, Fihr, Malik, Nadr, Kinane, Huzeyme, Mudrike, Ilyas, Mudar, Nizar, Meaad, Adnan.
Genealogia maternå este:
Hz. Muhammed, Amine, Vehb, Abdimenaf, Zuhre, Kilab.
Dintre profeti, cel deasupra tuturor, cel mai mare în orice problemå sau situatie este, fårå îndoialå, måretul Muhammed Mustafa (s.a.v.) Majoritatea celorlalti profeti trimişi înaintea lui Muhammed erau destinati doar unei comunitåti, unui oraş sau unui sat; pe când Profetul nostru a fost trimis ca ocrotitor pentru toatå omenirea, pentru toate fåpturile, adicå pentru cele 18 mii de lumi. Pentru a înäelege ce mare protector pentru omenire este Muhammed (s.a.v.), va trebui så vedem starea lumii înainte de venirea lui pe påmânt. Dupå cum se ştie, înainte de venirea lui Muhammed (s.a.v.), în lume a existat o perioadå dominatå din toate punctele de vedere de fapte rele şi neorânduialå. Oamenii acelor vremuri de obicei tråiau în anormalitate şi fårådelegi. Omenirea era departe de dreptate, justitie şi civilizatie; îngropatå în vârtejul unei cruzimi de groazå. Erau în floare
haiducia, prostitutia, tirania şi uzurparea Astfel cå, cine era mai puternic, acela atenta la averea, viata, onoarea celorlalti, le lua tot ce aveau. Unii oameni, conducându-se dupa credinte mincinoase şi neadevarate, îşi îngropau de vii copiii de sex feminin şi-i omorau. Erau aşa de îngropati în sålbåticie şi necinste, încât o femeie era împårtitå de mai multi bårbati. Femeia nu avea nici o valoare, pretuire în comunitate. Ea era consideratå o simplå marfå care putea fi cumpåratå sau vândutå pe bani. Oamenii erau împårtiti în grupuri de triburi duflmane între ele, deseori având loc råzbunåri de sânge între diferitele triburi. Mehmed Akif zugråveşte aşa de bine aceastå stare de lucruri a omenirii în versurile de mai jos:
“In sfâşiere întrecuse omul pe hienå
Cel får-de dinti mâncat de frati era”
Intr-o astfel de perioadå Profetul nostru (s.a.v.)a fericit lumea prin naşterea sa în zorii zilei de 12 a lunii Rebiyyulevvel a anului 571 d.Ch., în oraşul Mecca (Mekke-i Mukerrem). Profetul nostru, ultima verigå în lantul profetilor, la vârsta de 40de ani, chiar şi înainte de a cåpåta darul profetiei şi legislatia (fleriat), a facut multe minuni. Pentru cå s-a cålåuzit dupå porunca “Fii drept afla cum ti s-a poruncit”, în toatå perioada vietii a fost exemplul viu al devotamentului şi al dreptatii. Era departe de orice ipocrizie şi minciunå. Intr-o vreme în care oamenii nu se bizuiau unii pe altii, nu aveau încredere unul în celalalt, toti pe el îl credeau, pe el se bizuiau, erau de acord cu judecata şi hotårârea lui în orice neîntelegere ivitå între
oameni. Chiar fli duflmanii care-l dezaprobau, recunoflteau devotamentul şi dreptatea lui, recunoşteau cå el este departe de minciunå şi prefåcåtorie; îi pretuiau conduita (morala) ireproşabilå, caracterul integru şi-i ziceau “Muhammed cel demn de încredere” (Muhammedu’l-Emin).
Iatå cå, spre fericirea omenirii, Profetul nostru (s.a.v.) a apårut într-o perioadå în care lumea zåcea în întuneric şi obscuritate. El a dat deoparte credintele neadevårate, a scåpat lumea de întuneric cu ajutorul luminei credintei adevårate şi a Islamului şi a dåruit omenirii cheia fericirii
vietii pe påmânt şi în Lumea de Apoi, a aråtat drumul adevårat spre civilizatie. Aståzi, chiar şi numeroşi orientalişti ne-muslumani care cerceteazå neutru istoria Islamului, au fost nevoiti så recunoascå superioritatea lui Muhammed (s.a.v.), neasemuita sa conduitå moralå şi faptul cå el este pentru omenire cel mai mare ocrotitor şi salvator; într-adevår, aceşti orientalişti nu s-au putut abtine så nu-l admire.
Intr-o lucrare traduså de Muhammed Esad, renumitul filozof englez, T. Karlayl spune urmåtoarele: “Il iubesc pe Mareäul Muhammed (s.a.v.) tocmai pentru cå este departe de ipocrizie. In umanitate nu existå un cântar care så-l cântåreascå pe Måretul Muhammed. Este atât de greu şi mare, încât nu poate fi cântårit”. Dacå alti ne-musulmani de omenie au atâta admiratie pentru Profetul nostru (s.a.v.), dacå aratå atâta interes şi ataşament, trebuie så ne gândim cum så facem ca noi, credincioşii lui, så ne legåm de el cu dragoste flşi respect. Trebuie så adåugåm aici cå, dupå ce Profetul nostru
a onorat lumea şi spiritul, legile aduse de profetii de dinainte şi-au pierdut valabilitatea. Echitatea şi autoritatea apartin Profetului nostru (s.a.v.) De aceea, o datå, Muhammed (s.a.v.), våzând în mâinile Måretului Omer pagini din Tora, i-a zis, mustrându-l: “fii tu, ca şi evreii şi creştinii, te îndoieşti de puterea profetiei mele sau de Coranul ce mi s-a revelat? Pe cuvânt cå Moise, profetul cåruia i-a fost trimiså Tora, dacå ar mai tråi, n-ar mai avea
nici o putere.
”Din aceastå cauzå, cu toatå propaganda religiilor neadevårate şi, în special, a intensei propagande creştine, în epoca noastrå, nici Biblia, nici Tora nu au nici o trecere. In zilele noastre şi pânå-n Ziua de Apoi suveranitatea îi apartine numai Profetului nostru, Muhammed Mustafa (s.a.v.).

Al cincilea principiu al Credinäei este sa crezi în Ziuade Apoi.
Înseamnå så crezi în Trâmbita vestitoare, în învierea şi ridicarea mortilor din morminte, primind caietul faptelor lor (amel defterleri) şi în faptul cå se adunå în locul judecåtii (mahfler meydanî), unde li se va cere socotealå pentru faptele lor. Mai înseamnå så crezi în particularitåtile specifice Zilei de Apoi, cum ar fi: balanta (mizan), mijlocirea pentru iertarea påcatelor (şefaat), podul Sîrat, apa Kevser, Rai, Iad.
Ziua de Apoi este viata fårå de sfârşit de dupå lumea aceasta. Allah Preamaritul a creat aceastå lume şi tot ceea ce existå, dar pentru o vreme limitatå. Atunci când îngerul Israfil va trâmbita prima oara, va veni sfârşitul şi toti oamenii vor muri, lumea şi tot ce existå dincolo de lume se va sfårâma şi va pieri. La a doua trâmbiätre, toate fåpturile vor învia şi se vor aduna la locul Judecåtii pentru a da socotealå. Acolo, în prezenta lui Allah, toate faptele vor fi cântårite, tuturor li se va face dreptate şi cei neîndreptåtiti vor fi îndreptåtiti, toti vor primi ceea ce li se cuvine. Dupå Judecatå, cei buni vor merge în Rai, iar unii dintre ei vor vedea frumusetea Celui Drept. Cel care nu crede în Ziua de Apoi, nu crede nici în Allah, nici în Profet. Sfârflitul vietii (Ecel) Ecel înseamnå sfârşitul existentei predestinate omului (destinul pe care Allah ti-l scrie şi ti-l decide.) Când vine sfârşitul, nu întârzie nici un minut, nici nu vine mai devreme. Oricare ar fi pricina mortii unui om, el moare pentru cå afla i-a fost predestinat.

Al şaselea principiu al Credintei este så crezi în Destin. Deoarece notiunile de Destin sunt greu de înteles, pentru o însuflire mai ufloarå, vom explica mai întâi ce înseamnå “Irade-i giuz’iyye”. Dorinta, vointa omului (Irade-i giuz’iyye) “Irade-i giuz’iyye” înseamnå împuternicirea limitatå şi dreptul la preferintå acordate de Allah. Are o mare importantå deoarece dacå omul îşi foloseşte vointa pentru o faptå bunå, va câştiga binele, dar dacå îşi foloseşte vointa pentru råu, va câştiga råul. Astfel, omul va câştiga prin vointa sa ori Raiul, ori Iadul. Da, singurul Creator este Allah. Dacå El nu porunceşte, nu creazå, nimic nu va exista. In aşa måsurå încât robul este câştigåtorul, adicå cel care le face pe toate. Vointa ce i s-a inoculat omului seamånå cu sistemul de directie al automobilului. În ce directie îl întoarce omul, automobilul în acea parte merge. Din aceastå cauzå un om nesupus (revoltat) zicând “eu ce så fac, aşa a poruncit, aşa a creat Allah”, nu poate scåpa fugind de råspundere. Da, Allah a poruncit ,dar a poruncit deoarece vointa şi stråduinta robului indicå aceastå cale. Dacå robul n-ar avea acest irade-i giuz’iyye, adicå dreptul la preferintå, ar însemna cå Allah nu i-a dat prilejul încercårii, cå l-a obligat la bine sau la råu. Pe când Allah este departe de a-şi obliga robul så facå un råu ca apoi så-l pedepseascå.


Sursa:SCURT MANUAL PENTRU DEPRINDEREA REGULILOR RELIGIEI ''ILMIHAL''
FAZİLETNEŞRİYAT ve TİCARET