Ce este islamul?

Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată!

Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi întâlniţi pretutindeni, din Africa de Vest până în Europa de Est şi din China până în Filipine, iar numărul lor este într-o continuă creştere în Occident. Sunt musulmani de toate rasele, practicând toate meseriile şi aparţinând tuturor condiţiilor sociale; ei şi-au adus o contribuţie semnificativă în toate domeniile de activitate, de la ştiinţe la matematică şi de la artă la ştiinţele umaniste, încă de la începuturile Islamului.

În zilele noastre nu există niciun loc pe pământ unde influenţa şi contribuţia benefică a acestora să nu se manifeste.

În pofida mass-mediei părtinitoare, majoritatea musulmanilor fac parte din familii iubitoare şi stabile şi nu au nicio legătură cu terorismul sau alte acte violente.


Cuvântul Islam provine din limba arabă, din rădăcina aslama care înseamnă pace şi supunere; un musulman practicant se străduieşte să se supună cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, prin aceasta obţinând pace atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Supunerea în faţa voinţei lui Allah nu înseamnă că o persoană nu mai trebuie să gândească sau că trebuie să renunţe la liberul său arbitru; precum un cetăţean care respectă legea, o persoană care respectă poruncile lui Dumnezeu beneficiază, alături de ceilalţi, de respectarea poruncilor divine, continuând să-şi folosească liberul arbitru cu înţelepciune.

Aşadar conceptul islamic de supunere este unul activ; un musulman se străduieşte să îşi sporească cunoştinţele, să-şi dezvolte caracterul şi face tot ceea ce trebuie cum poate mai bine, după care acceptă că rezultatul eforturilor sale este în cele din urmă în mâinile lui Allah.



Un singur Dumnezeu

Islamul se bazează pe credinţa într-o Putere Supremă, Dumnezeu Milostivul şi Creatorul Universului, o divinitate care nu are familie sau asociaţi, numită Allah. Musulmanii preferă să folosească cuvântul arab Allah pentru a-L numi pe Dumnezeu, pentru că acest cuvânt nu are forme de plural, de feminin şi nici nu permite forma de diminutiv, forme care altfel ar putea să fie asociate cu concepţiile politeiste (de exemplu: dumnezei, zeiţe, semi-zei). Deşi ne referim la Dumnezeu utilizând pronumele „El”, se înţelege că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să existe şi este dincolo de aceste noţiuni de dualitate şi gen; cele 99 de nume ale lui Allah menţionate în Coran conţin mai multe atribute ale Sale; de exemplu: Allah este Milostiv, Iertător, Protector, Allah este Milos şi Drept, Atoateştiutorul şi Atoatevăzătorul, Prieten şi Îndrumător, Unicul demn de adorare şi devoţiune.
sursa: islamulazi.ro